Istoricul Bisericii Sfântul Serafim de Sarov – Cămineasca
Istoric al Bisericii Cămineasca
În satul Cămineasca se afla o biserică care este foarte veche și care este asezată în mijlocul satului, între cele două drumuri paralele având ieșire la ambele drumuri, cu hramul Sfântul Nicolae.
Parohia acestui sat avea până în 1911 ca filială și biserica din satul Bila.
Biserica satului Cămineasca a fost ridicată în 1835 cu cheltuiala lui Ioan Pan Mihalescu vel paharnic proprietarul moșiei.
Acest lucru se află scris pe placa de piatră din biserică, ce se află pe stâlpul din dreapta la intrarea în biserică în termenii următori:
“Cu mila și ajutorul milostivului Dumnezeu s-au zidit din temelie acest sfânt lăcaș de dumnealui pan Ioan Mihailescu vel- paharnic fiul dumnealui pan Scarlat Mihalescu marele logofat al credinței și da prea iubita soție a dumnealui K.K.Marita Mihailesca în luminatele și prea fericitele zile ale prea înaltatului nostru domn Alexandru Dimitrie Ghica B.B.D. întru cinstea și slava marilor ierarhi Nicolae și Spiridon și a marei mucenice Ecaterina, în anul 1835 luna lui mai și s-au înfrumusețat cu toată cheltuiala dumnealui după cum se vede spre veșnica pomenire”.
S-a început construcția bisericii după cum se vede scris, în anul 1835 dar s-a terminat și sfințit deabia în anul 1842 lucru scris chiar de mâna lui Ioan Mihalcescu pe prima foaie a Sf. Evanghelii, legată în argint 1842 febr.15, în zilele prea înaltatului nostru domn “Dimitrie Ghica B B” și prea sfinției sale părintele Neofit arhiepiscop al Ungro-Vlahiei s-au sfințit acest sfânt lăcaș din județul Vlascii satu Cămineasca, de către cucernicia sa părintele Tudor Negrescu protopopu acestui județ, față aflându-mă și eu stăpânul acestei proprietați ce mai jos mă însemnezu – Ioan Mihalcescu.
“În ziua de 23 iunie 1935 s-au sărbătorit 100 de ani de la zidirea bisericii noastre. Biserica începe să se zidească în anul 1835 (vezi pisania) și se sfințește în 1842, după cum arată înscrierea de mai sus scrisă chiar de Ioan Mihalcescu ctitorul acestei biserici. Sărbătoarea de centenar se face cu mare fast. Sf. Slujbe de pomenire ale ctitorilor și preoților care au slujit la această biserică s-au făcut de P.S.Tit Simedrea (astazi episcop de Hotin), asistat de protoiereul Jud. Alexandru Constantinescu, cu un sobor de 12 preoți și doi diaconi. Din partea urmașilor ctitorului iau parte la această sărbătoare de pomenire, Dl. George D. Florescu și colonelul Teodor Florescu. A predicat la Sf. Liturghie Prea Sfinițitul. Masa se ia împreună cu cei prezenți lângă biserică unde se ține o serbare publică. Vorbesc: Prea Sfințitul, Părintele Protoiereu, Pr.I.Popescu Ban-Aga, Dl.pretor Florescu-Ghimpati, apoi pr.paroh arată fericiților ctitori și face cu această ocazie un dezvoltat istoric al satului și al bisericii.” – Pr.Gh.Niculescu – august 1935
Însemnare: În seara zilei de 9 spre 10 noiembrie 1940 pe la orele 4 fără 20 de minute noaptea a izbucnit un cutremur foarte mare de 9 grade și a dărâmat casele pe alocuri la oameni și tencuiala Bisericii mai mult în Sf. Altar de am scos câteva roabe de tencuială din Sf. Biserică. Scris de cântăreț Al. Neciu 10 noiembrie 1940.
Însemnare: În anul 1916 luna August 15 sau sunat mobilizarea armatei aliate cu statele Rusia. Anglia, Franta, Italia, Serbia și cu Statele Unite America, și au durat Războiul până la 1918 și încă tot nu e terminat. Muntenia și Oltenia au fost ocupate de Puterile Centrale timp de doi ani până ce am fost liberați de aliații noștri. – 1918 decembrie 2 – cântăreț Vlad Slav.
Însemnare: În anul 1942 a fost secetă mare de grâu și de porumb a suferit lumea de foame mare și război. – I. Munteanu
Biserica este format mare, impunătoare ca înfățișare, dreapta cu trei bolți, susținute de 8 stâlpi din care 4 sunt îmbrăcați în cărămidă presată și doi de lemn – cei din Sf. Altar.
Este împărțită în Sf.Altar, Naos, Pronaus și Pridvor care s-au adaugat mai târziu. Are și pod pentru cor bisericesc. Deasupra Pronausului biserica are o măreață turlă.
Are hramul Sfântul Nicolae alături de care se pomenește și Sfântul Dumitru Basarabov care a fost adus de enoriași și în biserica noastră cu prilejul secetei din vara anului 1934.
În cursul vremii, bisericii i s-au făcut mai multe reparații dintre care două mai însemnate.
În anul 1886 i s-a dat jos acoperișul și a mai înălțat-o cu aproape doi metri, făcându-i-se atunci ferestre mari, adăugandu-i-se cele 3 bolți sprijinite pe stâlpii de cărămidă făcuți în 1912.
Tot atunci a fost învelită cu table de fier, căci până atunci fusese învelită cu sită, o clopotniță nouă în stânga bisericii și tindar din zid.
Toate aceste cheltuieli s-au făcut din contribuiția locuitorilor.
Din anul 1996 până în anul 2007 preot paroh a fost Pr. Stelian Duțu. În anul din cauza instalației electrice foarte vechi biserica a luat foc . Aceasta având pod de lemn și pereții din lemn îmbrăcat în ciment a ars aproape în totalitate. Cu ajutorul enoriașilor, a sponsorilor, a oamenilor cu dragoste de Dumnezeu, Biserica s-a refăcut pe vechea temelie fiindu-i aduse numeroase îmbunătățiri.
Din anul 2007 până în anul 2010 preot paroh a fost Pr. Sebastian Dragomir care a continuat înfrumusețarea bisericii.
Din anul 2010 preot paroh este Constantin Voicu. Acesta, cu binecuvântarea Prea Sfintitului nostru Parinte Ambrozie Episcopul Giurgiului, a făcut demersurile pentru primirea unei părticele din Sfintele Moaște ale Sfântului Serafim de Sarov, mergând cu o delegație în Rusia la Mănăstirea Diveevo.
În data de 29 mai, în Duminica a VI-a dupa Paști (a Orbului), la Biserica cu hramul „Sf. Ierarh Nicolae” din localitatea Cămineasca, Protoieria Mihăilești, Sfânta Liturghie a fost săvârșită de Întâistătătorul eparhiei noastre, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi. Numeroșii credincioși prezenți s-au închinat moaștelor Sfântului Serafim de Sarov, primite, cu document de autenticitate, de parohie de la Mănăstirea Diveevo din Rusia.
În cuvântul de învățătură rostit numeroșilor credincioși prezenți, Preasfințitul Parinte Ambrozie a vorbit despre învățăturile desprinse din pericopa evanghelică în care a fost prezentată minunea vindecării Orbului din naștere, subliniind bunătatea nemăsurată a lui Hristos care nu așteapta rugămintea celor în suferință, ci, din iubire de oameni, vine în întâmpinarea rugăminții lor. Iubirea este cea care ne cheamă și pe noi la viață si, ca atare, răspunsul nostru trebuie să fie unul pe măsură. Existența umană este centrată pe Dumnezeu, este dintru început teocentrică, iar viața noastră trebuie să fie în relație cu Lumina Vieții.
La final, Întâistătătorul eparhiei noastre, în semn de prețuire pentru dragostea ce o are față de parohie, a oferit distincția „Vrednicia Vlăsceană” domnului doctor Serghei Gorbacevski .
De asemenea, credincioșii prezenți au avut posibilitatea să se închine și la particele din moaștele mai multor sfinți: Sf. Vasile cel Mare, Sf. Grigorie de Nyssa, Sf. Nectarie de Eghina, Sf. M. Mc. Pantelimon, Sf. Ier. Nifon, Patriarhul Constantinopolului etc., aduse de către o delegație din Grecia din orașul istoric Tesalonic, condusă de către parintele Arhim. Dimitrios Kavadias. Tot din Grecia a fost adusă și așezată spre închinare o părticică din lemnul Sfintei Cruci, spre folosul duhovnicesc al credincioșilor.
În prezent în Biserică se continua lucrări de înfrumusețare și pregătirea pereților bisericii pentru pictură.
Preoții care au slujit la Biserica Cămineasca
Pr. Ioan Popescu 1835 – 1871
Pr. Minca Popescu 1872 – 1875
Pr. Marin Popescu 1875 – 1884
Pr. Niculae Teodorescu 1884 – 1920 -> mai mult
Pr. Constantin N.Coman 1920 – 1932
Pr. Gheorghe Niculescu 1932 – 1936
Pr. Gheorghe Burca 1936 – 1951
Pr. Mircea Jianu 1951 – 1996 -> mai mult
Pr. Stelian Dutu 1996 – 2007
Pr. Sebastian Dragomir 2007 – 2010
Pr. Constantin Voicu 2010