PUTEREA RUGACIUNII LUI IISUS

Printre însușirile minunate și necuprinse de minte ale numelui lui Iisus, se găsește și puterea de a izgoni pe demoni, lucru pe care ni-L spune spune însuși Domnul Iisus Hristos. El a spus ca cei ce cred în numele Lui, demonii vor scoate (Mc 16, 17)

Demonii pot să sălășluiască în chip simțit în om in 3 feluri :

1. Satana sălăsluiește în chip simțit în om, când locuiește cu ființa lui, în trupul omului și când chinuiește și trupul și sufletul. În felul acesta în om se poate afla un demon sau mai mulți.(Mc 5, 9). Acest fel de om este demonizat. Din sfintele Evanghelii aflăm că, Domnul nostru Iisus Hristos vindeca demonizații. De asemenea, Sfinții Apostoli, ucenicii Domnului izgoneau pe diavoli din oameni cu numele Domnului.

2. În chip moral, satana petrece în om când omul se face împlinitorul voii diavolului. În felul acesta, “a intrat satana în Iuda (Ioan 8, 27) adică a pus stăpânire pe mintea și voința lui, s-a unit cu el în duh“.

În această stare se află, ținând seama de gradul lor de păcătoșenie toți cei ce s-au botezat în Hristos, dar s-au îndepărtat de el prin păcate. Astfel înțeleg Sfinții Părinți întoarcerea diavolului cu alte șapte duhuri mai cumplite în templul sufletesc din care s-a îndepărtat Duhul Sfânt prin păcatele omului. (Matei 12,43-45)

Vrăjitorii pot trimite prin vrăji, farmece și descântece diavoli în sufletele oamenilor păcătoși care nu merg regulat la Sfânta Biserică, nu postesc, nu se spovedesc, nu se împărtășesc și nu împlinesc canonul de rugăciuni și de milostenii.

Duhurile care intră în acest fel în om pot fi izgonite prin Rugăciunea lui Iisus dacă viețuim în necontenită pocăință.

Să facem această nevoință care este atât de mântuitoare pentru noi. Să ne îngrijim, să izgonim duhurile diavolești intrate în noi din pricina neglijenții și a păcatelor noastre prin Rugăciunea lui Iisus.

Această rugăciune are puterea de a învia pe cei omorâți de păcate și de a-i izgoni pe demoni (Ioan 11,25)

Rugăciunea lui Iisus, mai întâi descoperă prezența demonilor în om și apoi îl izgonește.

Puterea satanei, care sălăsluiește în om în vremea vieții păcătoase când aude numele Domnului Iisus Hristos chemat în rugăciune de cel ce se roagă începe să se clatine.

Atunci diavolul ațâță în om toate patimile căutând să-l întrerupă pe creștin de la rugăciune și să-l înspăimânte.

Preacuviosul părintele nostru Ioan Proorocul arată că lucrarea patimilor și a demonilor sunt legate între ele căci demonii lucrează prin mijlocul patimilor. Când în vremea Rugăciunii lui Iisus vom simți o deosebită tulburare și fierbere a patimilor, să nu cădem în deznădejde și tulburare din această pricină. Dimpotrivă, să ne îmbărbătăm și să ne pregătim pentru o nevoință mai puternică cu Rugăciunea lui Iisus cu unii ce simțim în chip vădit că rugăciunea a început să producă în noi lucrarea care îi este proprie. Sfântul Ioan Gură de Aur spune “Pomenirea numelui Domnului nostru Iisus Hristos îl ațâță la luptă pe diavol”.

Căci sufletul ce se silește în Rugăciunea lui Iisus, poate dobândi totul și binele și răul. Mai întâi omul va vedea răul din lăuntrul inimii sale apoi binele. Această rugăciune îl atâta pe diavol și tot această rugăciune îl va smeri și alunga.

Această rugăciune dă pe față păcatul care este în noi și tot această rugăciune îl poate nimici. Această rugăciune va birui și smulge încetul cu încetul puterea diavolului din inima noastră.

RUGĂCIUNEA LUI IISUS
(METODA SFÂNTULUI SIMEON, NOUL TEOLOG)

În această metodă, creștinul trebuie să se concentreze și să simtă cu mintea inima și să audă bătăile ei. El își va regla respirația pentru ca să sincronizeze cuvintele rugăciunii cu bătăile inimii și cu ritmul respirației.

A) Când se respiră aerul:

1. La prima bătaie a inimii zici sau cugeți la cuvântul: “Doamne“
2. La a doua bătaie a inimii zici sau cugeți la cuvântul: “Iisuse“
3. La a treia bătaie a inimii zici sau cugeți la cuvântul: “Hristoase“

­

B) La expirarea aerului:

4. La a patra bătaie a inimii zici sau cugeți la cuvântul: “Miluiește-mă“
5. La a cincea bătaie a inimii zici sau cugeți la cuvântul: “Pe mine “
6. La a șasea bătaie a inimii zici sau cugeți la cuvântul: “Păcătosul“

Deci o dată cu inspirația aerului, pe 3 bătăi ale inimii se zice: “Doamne, Iisuse Hristoase“, iar la expirația aerului pe trei bătăi ale inimii se zice: “Miluiește-mă pe mine, păcătosul“.

După o perioadă de timp de practicare a rugăciunii, creștinul își unește atât de puternic inspirația și bătăile inimii cu cuvintele rugăciunii lui Iisus, sau cu gândul la ele încât nu mai este bătaie de inimă sau respirație, care să nu fie unită cu ele.

Atenție însă, că păcatele făcute, și diavolii de la Vama Imaginației și a Rațiunii vor căuta să întrerupă rugăciunea.

De aceea, creștinul trebuie să postească, să meargă regulat la biserică și să împlinească după putere, celelalte fapte creștine. Astfel, această rugăciune neîncetată devine respirația duhovnicească a sufletului. Această sincronizare dacă ar consta într-o obișnuință de a rosti cuvintele rugăciunii simultan cu bătăile inimii și respirația ar putea să devină ceva mecanic. Dar accentul principal nu se pune pe cuvinte ci pe cugetarea la fiecare cuvânt al rugăciunii, până când în faza rugăciunii mintale rostirea încetează rămânând numai repetarea înțelesului lor cu cugetul. Această repetare cu înțelegere devine o obișnuință neîntreruptă. Paralel cu respirația trupului se desfășoară ca o altă respirație, cugetarea neîntreruptă la Domnul nostru Iisus Hristos unită cu simțirea inimii.

Această este rugăciunea neîntreruptă a omului duhovnicesc.

Acum “numele Domnului s-a sădit în inimă“, după cum spune Sfântul Ioan Gura de Aur, sau “inima a înghițit pe Domnul și Domnul inima” încât cele 2 au devenit una și inima nu mai poate fără ca mintea să vadă pe Domnul.

După o perioadă de timp, vei simți că rugăciunea se desfășoară fără nici o constrângere, din partea noastră și se execută de minte și inimă, nu numai în stare de veghe dar chiar și în somn, și de nimic nu mai este întreruptă rugăciunea, orice am face.

Abia rugăciunea mintală este cu adevărat o rugăciune neîntreruptă. Dacă avem un lucru de făcut și rugăciunea se desfășoară în inimă de la sine, lucrul merge și mai bine.

Efectele acestei rugăciuni sunt uimitoare. După câteva săptămâni se simte o durere în inimă apoi o căldură duhovnicească, o pace și o liniște foarte plăcută, prin alungarea diavolilor din inima noastră.

RUGĂCIUNEA MINȚII ÎN INIMĂ

În timpul acestei rugăciuni se unește cugetarea minții cu simțurile duhovnicești ale inimii.

Puterea și capătul sufletului este mintea care deși este duhovnicească își are locul ei de petrecere în creier.

Tot astfel, puterea cuvântului cu toate că este duhovnicească, totuși își are locul de petrecere în partea de sus a inimii care, se află lângă sânul stâng al pieptului și puțin mai sus de el. Rugăciunea, ca și știința vieții duhovnicești se învață prin lucrare practică și nu prin însușirea vreunei teorii cu mintea.

De aceea, trebuie să ne rugăm neîncetat (I Tes. 5, 17) în tot locul dar mai cu seamă în Dumnezeiasca Biserică Ortodoxă, unde este prezent Dumnezeu cu Harul Său. Cămara minții este inima. Când vrei să intri cu mintea în cămara inimii ne spune Sfântul Ioan Scărarul, ai de încuiat TREI UȘI (gura, ochii si urechile) și DOUA VĂMI (Vama imaginației și Vama Rațiunii), până ajungi cu mintea în cămara inimii tale. PRIMA VAMĂ, unde întâlnește mintea pe diavoli, care vor să ne întrerupă rugăciunea, este VAMA IMAGINAȚIEI sau a închipuirii.

În mintea omului, începe să se roage și să se coboare în inimă pentru a se întâlni cu Mântuitorul care se află acolo de la Sfântul Botez (Galateni 3, 27) începe RĂZBOIUL CU DIAVOLII, CU OAMENII PĂCĂTOȘI ȘI CU PĂCATELE NOASTRE.

Trebuie să ne străduim să ne rugăm neîncetat în orice loc, dar mai ales în Biserică până darul lui Dumnezeu se va pogorî  în sufletul nostru și va alunga pe diavoli. Dacă văd diavolii că munca noastră a trecut cu ajutorul lui Dumnezeu de VAMA IMAGINAȚIEI, ne așteaptă la VAMA RAȚIUNII.

VAMA RAȚIUNII ESTE MAI GREA DECÂT VAMA IMAGINAȚIEI .

Diavolii raționali care cunosc toată Biblia, așteaptă în mintea noastră la poarta inimii și caută să ne întrerupă rugăciunea, prin nenumărate gânduri și cugetări din Sfânta Scriptură. De aceea, mintea trebuie să se roage în inimă cu o singură cugetare. “DOAMNE IISUSE HRISTOASE, MILUIEȘTE-MĂ PE MINE , PĂCĂTOSUL” și numai atât, ci să-și miște puterea cea cea privitoare a sufletului pentru a zice această rugăciune cu toată voința prin CUVÂNTUL MINTAL, cel așezat înăuntrul nostru. Tot așa trebuie să luăm aminte atât prin privirea noastră cea gânditoare cât și prin auzul cel gânditor la cuvintele rugăciunii și mai ales la înțelesul lor. Astfel, mintea care fără răspândire se roagă în inima sa, se luptă cu diavolii, care necăjesc inima, iar inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi (Psalm 50,10). Dacă mintea noastră este risipită și nu ne putem ruga cu rugăciunea lui Iisus, să citim din Psaltire și rugăciuni din Ceaslov și Acatistier, până când mintea se va aduna și liniști. Cântatul Stihurilor din Psaltire și răspunsurile din la Acatist, ajută foarte mult mintea să se adune și să se liniștească:

Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă “
Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară! “
Lui Dumnezeu I se cuvine Slava, Cinstea și Închinăciunea, acum și pururea și în vecilor. Amin.